Flower – Elizabeth Craft, Shea Olsen

Editura: Epica

Anul apariției: 2017

Dintotdeauna mi-am dorit să am cele mai mari note din clasă, să o fac pe bunica mândră de mine și, mai presus de orice, să demonstrez că pot să fac ceea ce nimeni din familia mea nu a reușit: să studiez la Stanford.

Mama și sora mea erau obsedate de băieți, dragoste și sex. Atât de obsedate încât nu le-a mai păsat de viitor, de ceea ce voiau ele să facă. Și, într-un final, au pierdut totul.

N-o să las niciodată un băiat să-mi ia mințile. Mi-am promis asta. Dar asta a fost înainte ca un star pop să se îndrăgostească de mine. Înainte de călătorii cu avioanele private, întâlniri în secret și versuri care erau scrise doar pentru mine.

Sunt atât de multe lucruri pe care nu le cunosc despre el. De ce a renunțat la muzică? Pe unde umblă când nu suntem împreună? Ce lucruri întunecate se ascund în trecutul lui? Atunci când ne sărutăm, viitorul pare ceva îndepărtat. Și acum… nu mai sunt sigură de ceea ce vreau.


Uneori simt nevoia să citesc ceva nou, complet diferit, alteori să mă reîntorc la același gen de lectură care mă face să-mi doresc mai mult, să străbat aceleași teritorii deja încercate și folosite și de către un alt autor. Flower m-a impresionat prin copertă, întâi și întâi, deși am fost sceptică în ceea ce privește descrierea, informațiile oferite în interiorul copertei.

Să spunem doar că nu îmi era destinată mie.

Charlotte Reed este o elevă cu ambiții, planuri și gânduri mărețe, toate introduse într-un viitor numit Stanford, bine pus la punct și de neclintit. Nu-și dorește aceeași soartă pe care bunica, mama și sora ei mai mare au avut-o, ajungând să greșească atât de mult în planificarea vieții lor și ocolind oportunitățile ivite în cale. Charlotte și Mia locuiesc cu bunica lor, o femeie care ține cu tot dinadinsul ca Charlotte să meargă pe propriul drum și să nu îl aleagă pe al lor, ghinionist, întortocheat, complet greșit, măritată de la o vârstă fragedă și însărcinată mult prea devreme.

Charlotte știe ce vrea; nu degeaba poartă inelul mamei sale, care a murit pe când avea doisprezece ani, și care îi reamintește de trecutul fiecărei femei din familia sa, avertizând-o, tot timpul, să nu-și încalce promisiunile. Cea mai importantă? Să nu se îndrăgostească.

„Nu sunt pesimistă, ci doar realistă. Întâlnim la tot pasul iubiri efemere și prea puțin iubiri eterne.”

Nu este împotriva dragostei, ci mai mult respinge ideea de a sfârși la fel ca bunica, mama și sora ei, renunțând la studii și la un viitor promițător. Cu idei fixate în minte, fără să se abată de la visurile ei, Charlotte îl întâlnește pe Tate Collins, un celebru cântăreț de care ea nu are habar. Când apare pentru prima oară la florăria la care lucrează, Charlotte nu știe cine este, de unde provine sau dacă are de gând să revină. Are un singur lucru în minte: să-i vândă flori.

„Acum, când lumea întreagă pare să-mi deschidă porțile, mă simt mai captivă ca niciodată.”

Nu se aștepta, totuși, la surpriza de a-i fi destinate florile, ajungând să-i fie livrate chiar în mijlocul unei ore, în clasă, cu profesorul și colegii săi de față. Pornind de aici, Tate continuă să o abordeze, vizitând-o destul de des, aducând cafea la pachet, încercând să-i afle gusturile și s-o facă să accepte să iasă cu el în oraș. Până la prima lor întâlnire, desfășurată într-un restaurant de lux, Charlotte nu știe că Tate este celebru și că în urma lui sunt paparazzi, blitz-uri puternice ce o orbesc și fane înfocate, gata să-l sfâșie cu totul.

„Nu vreau să devii prizoniera lumii mele.”

În cele 313 pagini, relația lor a părut și s-a simțit ca o durere de cap și un junghi în întreg corpul, atenuând cu anumite gânduri ale lui Charlotte și decizii care m-au făcut să răsuflu ușurată. Nu am înțeles iubirea lor, care a împrăștiat o senzație de dragoste copilărească, între doi copii de doisprezece și treisprezece ani, excepție fiind momentele în care amândoi transmiteau o notă de maturitate, potrivită vârstelor de optsprezece și nouăsprezece ani.

Când o îndemnam mintal pe Charlotte să încheie ce e greșit, ea mă transporta într-un carusel la viteză maximă și se arunca negreșit în brațele lui Tate. Cât despre Tate, părerea mea rămâne oarecum într-un echilibru, seacă, pentru că îl acceptam mai mult pe el decât pe ea, și în niciun caz datorită „secretului” întunecat plasat în romanele YA. Vorbele lui erau menite să calmeze spiritele, nu să le încingă, spre deosebire de ea, care nu înceta să împingă relația din diverse unghiuri.

„Experiențele anterioare ți-au pustiit atât de tare sufletul, încât nu-ți mai dai seama că îi distrugi pe cei din jur?”

Nu m-am simțit deloc încurajată de relația lor, din contră, știam că urmează și nu am vrut s-o urmăresc prin prisma ei. A fost, cumva, la foc automat, deloc naivă și pură, dacă este să țin cont de perspectiva și experiențele celorlalte de care era conștientă. Este o carte destul de subțire, ce se poate citi rapid, dat fiind și stilul celor două autoare care nu este forțat și piperat cu denumiri complicate. Abordarea mi s-a părut greșită, subiectul și alte evenimente clișeice duse într-o extremă care putea fi evitată, atât prin alegerile autoarelor, cât și prin cele ale personajelor.

Flower este recomandată persoanelor  + 13 ani, însă cred cu tărie că vârsta ar trebui ridicată la cel puțin cincisprezece ani, luând în considerare doar gândirea personajelor, nu și acțiunile lor.

 „Mi-ai frânt inima, Tate. Și pentru asta nu există leac.”

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s